Când Ana şi Alexandru mi-au povestit despre ieşirile cu cortul pe Rarau, am ştiut cum o să ilustrez povestea lor.
Aşa cum, privind în urmă, mi-aş fi dorit un cadru cu noi doi la căbănuţa de lemn de la Durău, cu corturile rockerilor în faţă, în lumina focului şi cu o umbră de chitară…nu, nu prea clară, că se auzea în surdină. Dar pe atunci nu se făcea „Save the Date”. Şi nu, nu mi se pare o modă sau un moft decât dacă mirii merg acolo unde le zice fotograful, într-un loc frumos dar care nu reprezintă nimic pentru ei. Când fotograful ascultă povestea lor şi apoi o ilustrează cu toţii împreună, e cu totul altceva. Când o să îi întrebe copiii peste ani ce-i cu pozele astea, ei vor avea ce povesti.
Când şi meteorii şi avioanele brăzdează cerul în direcţia cortului lor, rămâi mut de uimire şi continui să scrii…cu lumina şi cu stele, povestea lor de pe Rarau.
Când pe Rarau răsăritul te întâmpină cu o mare alpină, iar nu mai zici nimic… ce să mai zici dacă Alexandru a cerut-o pe Ana de nevasta în vârful muntelui, la ultima rază de soare? Nu îţi mai rămâne decât să le doreşti un viitor la fel de frumos, pe măsura poveştii lor!
Bine şi ce treabă are floarea soarelui? o să întrebaţi cu toţii. Păi, pe cât de romantici şi visători, pe atât de veseli şi plini de umor sunt cei doi. Poate de asta, floarea soarelui le e atât de dragă.
De unde ştiu asta şi multe altele despre aceşti doi tineri frumoşi, curajoşi, visători şi romantici? Oooo…şi câte lucruri frumoase nu mai ştiu despre ei!
Cafeaua aia, dragii mei, la care vă invit pe site şi pe facebook e ca să ne cunoaştem. Acesta e motivul pentru care insist să ne vedem faţă în faţă. Iubesc oamenii şi îmi place să descopăr noi poveşti, noi vise, noi idei. Doar aşa pot să scriu povestea voastră, aşa cum o simţiţi voi. Una din cele mai mari împliniri e să o văd creionată, să o văd cum prinde formă sub ochii noştri. De aceea vă aştept cu drag!